ÎN CARTEA LEGII SFINTE...
În Cartea Legii sfinte aflăm cum Creatorul
Rostit-a doar o vorbă şi-a apărut izvorul
Rămânem consternaţi, e-o taină şi-o minune
Căci toate-au rezultat din sfântă-nţelepciune.
Ce-absurdă-i teoria ivită-n lumea mare
Că toate ce se văd sunt doar din întâmplare!
Poţi să te-ndoieşti că este-un Dumnezeu
Cănd te uiţi la frum’seţea ce există-n curcubeu?
În Cartea Legii sfinte prin Duh au scris profeţii
Cu patos arătând voia Domnului vieţii
Şi-aflăm c-am fost creaţi s-aducem închinare
Acelui ce-i preasfânt şi făr-asemănare.
Din legile-i solemne descoperim menirea
Ce poate să rodească şi pacea şi sfinţirea
Şi-acei ce le iubesc şi le aplică-n trai
Călătoresc convinşi spre casa ce-i în Rai...
Descoperim în ea splendori ce ne încântă
Din paginile ei emană o aromă sfântă
E dar ceresc, e-un preţios mărgăritar
Ea poate transforma fiinţa cuprinsă de coşmar...
A transformat vieţi căzute-n degradare
Şi totu-a fost real nu doar o retuşare
Pe-acei ce au ajuns în pragul disperării
I-a inspirat cu optimism, cu duhu-nviorării...
Celor încorsetaţi în bezna-ngrozitoare
Le-a dat Lumina ce creează sărbătoare
Şi toate duhurile ce chinuiau făptura
Au fost înlăturate! E forţa ce o dă Scriptura!
Din Cartea Legii sfinte curg râuri de poveţe
Pentru un trai înmiresmat ornat cu frumuseţe
Acei ce nu acceptă mesajul ei divin
Nu i-au gustat dulceaţa, nici farmecu-i sublim.
Şi nu se poate spune cât plâns, câte suspine
A alinat Volumul ce-n lume face bine
Când copleşiţi sunteţi de multă întristare
Deschideţi-l la Psalmi; găsi-veţi vindecare!
Ea dă călăuzire şi-avânt şi-orientare
În lumea de nevoi, dureri şi derutare
E o făclie-aprinsă, ne luminează calea
Numai prin ea avem de Sus încredinţarea...
Ne face cunoştinţă cu Domnul Învierii,
Cu Duhul de viaţă, e Duhul mângâierii
Principiile-i sacre de-s aplicate bine
Pe păcătoşi îi scapă de traiul în ruşine.
Din Cartea Legii sfinte cunoaştem Autorul
El ne clădeşte prezentul, la fel şi viitorul
Si-acei ce s-au lăsat de Duhul inspiraţi
Aşternut-au slove ce dau tării la fraţi.
Oglindă-i pentru suflet, oglindă-i pentru minte
Să ne privim în ea, să dăm un trai cuminte
Cine i-a descifrat splendoarea şi misterul
Se-ndreaptă spre ’nălţimi să dobândească Cerul.
Te-om preţui mai mult, O, scumpă Carte
De Tine nicidecum nu ne-om desparte
Ne-ai transformat viaţa, ne-ai pus în inimi dorul
De-a fi în glorii, pe veci, cu Creatorul.
gc/28 Octombrie, 2006