Cristian Pomohaci-Jos sub crucea rasturnata

Jos sub crucea rasturnata dintr-un sat
Am vazut un om odata
Stand cu fata-n maini lasata
Si cu fruntea-nsangerata
Si cu fruntea-nsangerata
Si plangea, plangea de parca
Toata lumea l-a lasat.

M-am oprit atunci din cale langa el
Lacrimile-i curgeau vale
Printre degete in poale
De-ti venea sa-i plangi de jale
De-ti venea sa-i plangi de jale
Calator pornit pe cale
Singurel.

Fata-i era alba toata ca de crin
Dar albeata ei curata
Sangele-o brazdase toata
Si-a lui frunte-nsangerata
Si-a lui frunte-nsangerata
O cununa era roata
Numai spini.

Cand i-am spus sa nu mai planga m-a privit duios
A pus fruntea-n mana stanga
Si-a-nceput din nou sa planga
Ca si cum ar vrea sa franga
Ca si cand ar vrea sa franga
Lacrima ce-i curgea langa
Cruce jos.

Iar in palme si-n picioare - rani de cui
Si atunci plin de mirare
Mi-am adus aminte care
E strainul din carare
Cand ma-ntorc minune mare
Nu-l vazui.

Azi cand trec prin multe sate si prin lunci
Cand vad crucile uitate
Mie-mi pare ca pe toate
Sta un Iisus care plange
Sta un Iisus care plange
Plin de rani si plin de sange
Ca atunci.