Mai cheamă-mi, Isuse, al meu duh zdrobit
Să verse şiroaie de lacrimi
Și spală-l Isuse, de tot ce-a trăit
Prin negura nopţii de patimi.
Mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu,
Dă-mi har și credinţă deplină,
Smerenie sfântă mai dă-mi, Tu mereu
Să umblu pe căi de lumină.
Mai iartă-mi, Isuse tot cât Ţi-am greşit
Că nu este om fără vină,
Și-nvăluie-mi dulce tot duhul zdrobit
Și-n pacea iertării alină-l.
Mai dă-mi o speranţă în sufletul meu
Și-mbracă-mă-n haina-nnoirii
Și ia-mă cu Tine, Isuse, la greu
Să scap de ispitele firii.
Mai lasă-mi, Isuse, suspinul trudit
Plecat în genunchi să Te cheme,
Mai iartă-mi, Isuse, piciorul greşit
Și-ndreaptă-mi umblarea prin vreme.
Mai dă-mi o lumină în sufletul meu
Din sfânta şi dreapta credinţă.
Uneşte-mă veşnic, Isus, Dumnezeu
Cu Marea și Sfânta Fiinţă.