O Doamne, priveşte cã eu nu mai pot
Cuprinde catargul, furtuna
Iar valurile unul dupã altul
Lovesc în corabie-ntr-una.
Ajunsa-am pe-oceanul cu vasul plutesc
E noapte şi drumul e-o tainã.
Plecat-au tot fraţii sânt singur acum,
Şi parcã mã prinde o spaimã.
Un val se ridicã se-nalţã mai sus
Ajunge în vârf la catarge
Iar barca începe sã meargã la fund
Cãci valul tot mai jos o trage.
Mai vino odatã o sfinte Isus
Şi zi la furtunã sã tacã.
Cãci valul pe Tine te va asculta
Şi va fi linişte în barcã.
Strigaţi cu putere şi voi iubiţi fraţi
Sã vinã din ceruri "Salvarea"
Cãci valurile ies unul dupã-altul
Şi parcã se-nfurie marea.
Odatã sã intre cã ah! nu mai pot
Simţesc cã puterea-mi se lasã
Şi-atunci cãpitanul transime-un mesaj
"La ţãrm vom ajunge îndatã."
"Mai rabdã puţin, ucenic prea fricos
Cãci toatã furtuna ce vine
De tine nu se va atinge de loc
Şi toatã loveşte în Mine."