Suflete pribeag, ce stai în lume
Printre norii grei de fum
Şi se urcã tot mai mult spre culme
Abãtându-se din drum.
Nu uita cãci toate lucrurile--n viaţã
Pân-la urmã nu au nici un rost
Ce-ai zidit în Isus stã de fatã
Veşnicia-i de folos.
Uitã-te în urma ta în zare
Chiar pe margini de cãrãri
Lumea umblã în pasul de pierzare
Trãind numai-n desfãtãri.
Chiar Pãmântul-ntins cu tot cei verde
Tot dacã l-ai stãpâni
Dacã sufletul tãu ţi l-ai pierde
La nimic nu ţi-ar folosi.
Ai grijã la ceasul cel din urmã
Ca sã fii şi tu salvat.
Vine o zi de groazã şi furtunã
Tu vegheazã ne-ncetat