Când încercat eram de tot
Pe-a vieţii mare furtunoasã
N-aveam speranţe sã mai pot
Sã scap de-a nopţii neagrã ceaţã!
N-aveam speranţe sã trãiesc
Iubirea Ta adevãratã
Când de-odatã Te zãresc
Lângã luntrea-mi încercatã.
Când valul greu ameninţa
Cãzând în val speranţa toatã.
Şi zbuciumat strigam din val
O vino, Doamne şi mã scapã!
Când am ajuns fãr-de putere
Vãzându-mi viaţa spulberatã.
Mai încercat, mai strâns la piept
Fãr’ sã-nţeleg asta vre-odatã.
Tu mã strângeai la pieptul Tãu
Minunea-i mare tresãriri.
Şi din furtuni şi din zenit
Pe braţul Tãu m-am sprijinit.
Isuse plâng la pieptul Tãu
Cu mine sã rãmâi mereu
Sã pot gusta dulceaţa Ta
Şi-atunci când viaţa-mi este grea.
Pe braţul Tãu, Te rog sã iei
Pe toţi copii Tãi loviţi.
Din vânturile nopţii grele
Atunci când sânt mai istoviţi.
Sã dai la toţi Tu biruinţã
La cei ce luptã prin credinţã
Sã-i scoţi din val şi sã nu-i laşi
Pe cei ce-s slabi şi nevoiaşi.