S-a supărat Stăpânul pe natură
Caci fiinţele pe care le-a creeat
Si zi şi noapte bleastămă şi-njură
Cu-atâta răutate şi păcat.
Tot pământul va fi zguduit
Căci păcatele s-au înmulţit
Da tot pământul va fi clătinat
Căci sfârşitul s-a apropiat.
De groaza morţii mulţi îşi vor da duhul
Când apele din mare vor ieşi
Când sus pe cer se va-nnegri văzduhul
Atuncea mulţi în peşteri vor fugi.
Cum vor căuta cei răi ca să se-ascundă
Să iasă-afară morţii din mormânt,
De-a Mielului mânie să se-ascundă,
Vor încerca să intre în pământ.
Tot ce vedeţi sunt doar avertismente
Să ne trezim din moarte şi păcat,
Căci vor fi şi mai mari evenimente,
De care nimeni nu va fi scăpat.