Mare eşti Doamne, mare-i puterea Ta
Prin Cu vântul Tău ai creat lumea.
Ai zis „SĂ FIE" şi-atunci din nimina,
A stat ’nainte-Ţi toată făptura.
Mulţimea stelelor şi mândrul soare,
Cerul pământul ascultatu-Te-au.
Inima mea tremurândă admiră
Atotputernicia-Ţi măreaţă.
Mare eşti Doamne şi-a Ta-nţelepciune,
Prin care toate frumos le-ai creat,
Omul pământesc L-ai făcut al Tău fiu,
Cu Duh din Duhul Tău l-ai înzestrat.
Floarea cea mică şi-arborii puternici,
Urma mânilor Tale le-arată.
Din toată inima mă închin Ţie
Lăudând mare înţelepciunea Ta.
Mare eşti Doamne, mare-i iubirea Ta,
Ceea ce-n Fiul Tău Ţi-ai arătat.
N-ai stins lumina abia arzătoare
De trestia frântă Te-ai îndurat.
Pe când zăceam eu legat în păcate,
Mâna-Ţi miloasă spre mine-ai întins.
În ochi cu lacrimi mă proştern nainte-Ţi
Lăudând iubirea ce ne-a mântuit.
: