Str.1:
Pe malurile riurilor
ce curgeau in Babilon,
stateau in vremea veche
evreii dusi ca robi.
Plingeau cind gindul lor
se indrepta catre Sion,
locasul care-odata
nalta spre cer cintari.
Cu salcile batrine,
ce spre apa se-aplecau,
isi pusera-a lor harfe
in timp ce se-odihneau.
Biruitorii lor cereau
ca sfintele cintari
sa fie iar cintate
si-acol in tara lor.
Ref.:
Ierusalime,Ierusalime!
Ah,mi-e dor,mi-e dor de tine!
Ierusalime,Ierusalime!
Cind voi intra din nou in tine?
Str.2:
Cum sa cintam cintarile
Domnului Dumnezeu,
pe un pamint in care
cu toti straini sintem?
Cum sa cintam cintarile
acelui care ne-a creat,
pe un pamint in care
Domnul e uitat?
Ierusalime,dreapta mea
sa-si uite slujba ei,
sa se lipeasca limba mea
de cerul gurii ei,
de nu-mi voi aminti de tine
si de sfintul legamint.
Nu-i nici un loc ca tine
pe acest pamint!
Str.3:
Pe malurile riurilor
care curg prin Babilon,
adesea-n asta lume
sintem priviti ca robi.
Dar din robia neagra
Domnul Isus ne-a scapat,
si spre cetatea sfinta
noi mergem nencetat.
Lasind in urma noastra
cintarile de jale,
privim cu ochii tinta
spre marea sarbatoare,
cind vom intra atunci pe porti
in cetatea sfinta,
acolo unde-n veci de veci
lui Dumnezeu se cinta!
Ref.:
Ierusalime,locas dorit,
unde Domnul e slavit,
Ierusalime,noi vom cinta in cor
cintarea minunata
pentru regele regilor!
/:Iti multumim ca ne-ai salvat
si-o haina alba tu ne-ai dat,
sa stam mereu in fata Ta,Isus!
Sarbatoare-n veci va fi,
caci Tu vesnic vei domni!
Prezenta Ta ne va uimi,Isuse!:/
Amin!