Ai atipit

Ai atipit in noaptea care
A coborat peste pamant
Cu forme reci de-nfiorare,
Cu moarte, somn si duh infrant.

Si valul ei de neveghere
Pe cei mai multi l-a asezat
Doinind din lira o cantare
Cu vers lumesc si intinat.

Altarul rugaciunii sfinte
Mai peste tot e daramat
Si-inlocuit cu rugi rostite
Din suflet had si necurat.

Cuvantul Sfant ce-a fost si este
Si iarta trecutul tumult
E predicat ca o poveste
Ce s-a-intamplat candva, demult.

Multi n-au in candele uleiul
Trimis din cer, in dar turnat;
Putini pastreaza-n vase Duhul-
Chiar si la ei s-a micsorat.

Iar dragostea ce-odinioara
O-nflacarai prin port ales
S-a stins ca vantul care zboara
Manat de eul ce-i da ghes.

Tu vrei ca sa lucrez in tine
Cu semne, vindecari, minuni...
Dar te-ai gandit vreodata bine
Cum pot sa sufar Eu minciuni?

Minciuni - caci viata e-o umbra
Din tot ce-a fost perfect creat,
Ca lumea cu blestem si ura
A inghitit ce-a fost curat.

Ma uit la tine si ce jale
Se-asterne pe-ale mele doruri
Cand vad ca nu mai esti pe Cale
Si-ncet te-ndepartezi in nouri.

As vrea ca sa privesti nostalgic
La vremurile de-altadata
Cand pretuiai ceasul feeric
Cu armonia-i minunata.

Nu-ti este dor de-acele clipe
Desprinse dintr-o alta lume
Cand te tineam strans sub aripe
Si nu doreai nimic anume?...

O, de-ai cunoaste a ta stare!-
Ai devenit sarac in toate-
Te-ai ingrozi de-a ta racire
Si ai fugi asa departe...

Da! Ai fugi sa nu te vada
Ochiu-mi setos de-a ta iubire,
Dar inima-ti nu vrea sa creada
Ca tu traiesti in amagire

Si crezi ca Eu mai pastrez harul
Ca tu sa il tratezi cu sila.
Cat te inseli, caci Legamantul
Tu l-ai calcat fara de mila!

Dar te indemn ca pe un frate
Sa iei o sfanta hotarare,
Cat inima in piept mai bate
Sa pretuiesti a Mea iubire.

Sa iti speli inima si haina
In sangele ce-a curs pe cruce
Ca numai el va sterge vina
Si-un suflu proaspat va aduce

Si sa-ti pui viata-n randuiala,
Dupa Scripturi tu sa traiesti,
Si sa te tii de invoiala:
Cuvantul Meu sa-l implinesti.

Iar el va fi a ta candela
Pe Cale si in orice ungher,
Zdrobind urme de indoiala
Din sufletu-ti patruns de Cer.

Te va-nvata ce-i pocainta,
Cum sa traiesti pana la moarte
Urmand exemplul si credinta
Multimilor de sfinti din Carte

Care-au jertfit fara cartire
Pe-altarul-ncrederii depline
Si viata lor si bani, iubire
Din zi in zi crescand in Mine

Pan-au ajuns in vesnicie
Purtati de sfinte idealuri
Si-acum traiesc in bucurie
In Tara vesnicelor plaiuri.

Ei te asteapta si pe tine
Sa te alaturi bucuriei.
Euforia clipei pline
Sa-ti fie versul simfoniei

Ce-o vei canta cu-nflacarare
Slavind Preasfanta Trinitate
Si-ngenunchind in adorare
Ma vei cuprinde-n maini curate.

6 septembrie 2008, Galati