Aş vrea...
Aş vrea... aproape să fiu
De Domnul ce m-a iubit,
Mai lângă El, să mă ştiu
Atunci când sunt ostenit.
Să îmi satur, setea mare
Când arşiţa prin căldură,
Varsă valuri de dogoare
Peste tot ce e-n natură.
Nu vreau să mă ofilesc,
O! ci din stropii apei vii,
Vreau ca lujerul să cresc
Şi ca lanuri... în câmpii.
Şi de-i zi şi de e noapte
Să ajung un spic bogat,
Lanurile de-or fi coapte
Grabnic, să fiu secerat.
Şi-adunat prin recoltare
Să fiu strâns şi vânturat,
Ca să fiu pus în grânare
Bob cu bob tot numărat.
Şi să fiu atunci aproape
De Hristos Domnul iubit,
Unde-i loc ce nu încape
Decât cel... ce-i pregătit.
Flavius Laurian Duverna
19 august 2007.