Eu privesc un mar de soi
Fara frunze cu craci goale
Sta in frig si sta in ploi
Si-n a vantului rafale.
Nu arata asa de bine
Nu-i vremea roadelor sa faca
El asa smerit se tine
Chiar de-i uscata cate-o craca
Nunai zapada il impodobeste
Intr-un alb fara de cusur
Sa il schimbe-n mod fireste
Si in gerul cel mai dur.
Frumusetea ce o are
Din exterior venita
E asa de trecatoare
Si atata de lipsita.
Este doar un alb ce vantul
Cu un suflu de racela
Ii spulbera tot vesmantul
Si-i lasa crenguta goala.
Insa cand vremea se schimba
Si apare primavara
Cand peste copaci adie
Vanturi calde-n toata tara,
Din interior ii iese
Frumusetea adevarata
Florile cele alese
Dragostea cea mai curata.
Albul ideal din floare
Te patrunde armonios
Ca un sunet de cantare
Ca un vant plin de miros.
Si se schimba ca o oaza
Marul nostru cel de soi
Alta vreme il lucreaza
Si-i aduce lucruri noi.
Frumusetea adevarata
Zi de zi se contureaza
Si acum altfel arata
Creatorul il lucreaza.
Flori si frunze laolalta
Coroana i-o impodobesc
Cu caldura e lucrata
Si cu harul cel ceresc.
Tot asa si-n adunare
Cand raceala ne cuprinde
Se lucra alta lucrare
Si Duhul incet se stinge.
De aceea cu caldura
Sa lucram toti in popor
Dragostea fara masura
Sa curga ca un izvor.
Sa inflacaram iar Duhul
Flacara Lui sa topeasca
Gheata care ne desparte
Si iubirea sa ne-o creasca
Uite cum santem si noi
Cum e marul cel de soi
Multe din exterior ni-s date
Bani si case si palate
Acestea ne inpodobesc
Intr-un chip cat mai firesc
Iar cand vine vremea buna
Cand vine a noastra cununa
Din interior lucreaza
Duhul sfant care vegheaza
Frumusetea El ne aduce
Si-n credinta ne conduce
la Cel cei plin de viata
La Omul Cel mai Frumos
Si sa stam acum in fata
Domnului Isus Hristos.