O, Iubire!...
O, Iubire sfântă, minunată,
Cu-al Tău tezaur nesfârşit,
Tu ai fost piatra depărtată
De cei ce nu Te-au preţuit!
Tu ai fost scumpă şi aleasă
Ca să cladeşti spre bucurie,
Din pietre vii, o nouă casă
Un Templu pentru veşnicie!
Să-Ţi fim în sângele jertfirii
Popor al Tău, în legământ,
Sub pecetea sfânt-a iubirii
Şi-a ascultării, prin Cuvânt.
Căci Tu, Iubire ai dat totul,
Şi cer şi slava-n preamărire,
Şi viaţa Ţi-a fost antidotul,
Pentru a noastră mântuire!
În planul sfânt, ai acceptat
Ca să Ţi-o dai şi iar s-o iei,
Când pe Calvar, crucificat,
Ţi-ai pus tăriea dragostei!
La ce-ai decis din veşnicie
N-a fost nimic de-adăugat,
Iubire scumpă, în măreţie,
Prin împlinire, ne-ai salvat!
Flavius Laurian Duverna
30 Martie, 2007.