SPRE CER
Isaia 38:17
„Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea;
Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii.
Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!”
*****
Iată-s zilele din urmă şi creştinul pocăit,
Trebuie să-şi întărească pasul înspre infinit.
De multe ori speranţe se ofilesc, uneori mor,
Când năvălesc necazuri grele cu dureri care dor.
Trăirea-n evlavie dă putere-n necaz şi boală,
Şi credinţa nu pune Cuvântul la îndoială.
Părintele ceresc cu iubire ne şlefuieşte,
În necaz cercetează, pentru cer ne pregăteşte.
Duhul Sfânt în inimi lucrează cu intensitate,
Ne ţine ochii deschişi, înspre cer îndreptate.
Aburul conştinţei se ridică peste pământ,
Şi condensat în perlă, stă sub porunci din Cuvânt.
Inima din desişul frământărilor s-avântă,
Spre corul de îngeri ce Domnului Slavă cântă.
Universul primeşte o nouă înfăţişare,
Pe altarul dragostei veşnicului Soare.
Aleargă sufletele într-o lucrare sfântă,
În harul care pe strunele îndurării cântă.
Urcă muntele preţios cu Isus, tot Calvarul,
În inimi intrate bucurii îţi uită amarul.
Nici furtuna nu te doboară şi nici viaţa grea,
Când veşnicia te incendiază cu iubirea.
Din lava care s-a încins să dea izbăvirea,
Prin Hristos răstignit intensificând nemurirea.
Spre spaţiul Celui veşnic, Duhul Sfânt ne păzeşte,
Să nu cădem în păcat şi limite stabileşte.
Din adâncul bogatelor clemenţe dăruieşte
Izvorul, ce dorul însetatului potoleşte.
Dragostea divină, izvor curat de lumină,
Şterge urma lacrimilor ceau curs pentru vină.
Din făclia cunoştinţei vorbeşte adevărul,
Înspre Ţara Sfântă îşi duce Isus poporul.
*****
Matei 24:36
„Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni:
nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”
Amin!