Cat de bine-i langa Tine!

CAT DE BINE-I LANGA TINE!

Psalmii 30:6
„Când îmi mergea bine, ziceam:
"Nu mă voi clătina niciodată!"”
Psalmii 31:21
Binecuvântat să fie Domnul,
căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc-aş fi fost într-o cetate întărită.”
Psalmii 34:1
„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme;
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”
*****
Când negrii nori întunecau văzduhul,
Şi inima în lacrimi se topea,
Ai pus Isuse peste mine Duhul,
Ce noaptea-ntunecoasă risipea.

Când soarele părea că nu răsare,
Şi zorii pentru mine se închid,
Iubirea ta trecea peste hotare,
Vedeam cum raze albe se deschid.

Când anii, gerul cu ghiaţă-i îmbrăca,
Şi groaza-n inimă se năpustea,
Văzut-am mâna ce sloiul desbrăca,
Şi mă-ncălzea cu toată dragostea.

Când amarul meu, greu cântărea,
Şi plânsul parcă nu mă mai lăsa,
Ş-odihnă inima nu mai găsea,
Crezând că Ţie nici nu Îţi păsa,

Atunci am înţeles iubirea-Ţi mare.
Şi am văzut lumina adevărului,
În harul revărsat de binecuvântare,
Semnând prin jertfă sentinţa păcatului.

Şi-o uşă s-a deschis în eternitate,
O cale s-a croit spre infinit,
Ca să trăiesc în plină libertate,
Sfinţindu-mă cum Tu ai stabilit.

Căci Calea Sfântă s-a croit cu sânge,
Păcatul greu moartea mi-a cerut.
Tu Mielule ai spus păcatului ajunge,
Nimeni nu trebuie să fie pierdut.

Căci m-ai iubit cu sfântă stăruinţă,
Sufletu-mi n-ai vrut să fie nimicit.
Ai pus în inimă-mi vie credinţă,
Cu braţele deschise m-ai primit.

Curge harul Tău din slăvile divine,
Şi-mi inundă viaţa cu sfinţenie,
O, Doamne cât de bine-i lângă Tine,
Scăpată de-a păcatului robie!
Amin!