IUBIRA M-A-NVATAT...

IUBIREA M-A-NVĂŢAT...

Iubirea m-a-nvăţat să plâng
Atunci când văd nenorocire
Şi-atunci când văd o nimicire
Şi când speranţele se frâng.

Iubirea m-a-nvăţat ce-i mila
Să pot s-ajut pe cel sărac
Să îi dau pâine, cozonac
Să-mpart cu el casa or vila.

Iubira m-a-mvăţat să cânt
În cea mai grea împrejurare
Şi-n cea mai cruntă întristare
Cu ea nu-i greu să ai avânt...

Cu ea-i uşor să rabzi ofense
Şi chiar bătaie sau torturi
Ea îmi dă sfinte-nvăţături
Îmi dă şi împliniri imense.

Iubirea m-a-nvăţat să-ndur
Necaz şi valuri cu răbdare
Să fiu tenace-n încercare
Să nu fiu niciodată dur.

De la iubire-nvăţ mereu
Voi învăţa o viaţă-ntreagă
Să-mi fie veşnicia dragă
Să ’nalţ spre Cer destinul meu.

Iubira m-a-nvăţat să-mi port
Cu vrednicie crucea vieţii
Să ştiu secretul frumuseţii
Să dau sărmanului suport.

Iubire, scumpa mea comoară
Fi-n viaţa mea binevenită!
Eşti dulce, eşti neprihănită
Cu tine crucea mi-e uşoară.

28 Aprilie, 2006