TOT MAI MULT...

TOT MAI MULT...

Tot mai mult m-aplec în rugă
Tot mai mult te proslăvesc
O, Părinte-al veşniciei
Te ador, te preţuiesc!!

Tot mai mult mă-ncântă starea
Ce o gust încă de-acum
Când alăturea de Rege
Voi uita de val şi scrum.

Tot mai mult eu gust dulceaţa
Din Cuvântul Cărţii sfinte
De momentul întâlnirii
Tot mereu mi-aduc aminte...

Când mi-ai transformat viaţa
Făcându-mă servul Tău
Când m-ai izbăvit din tina
Unde mă ţinea Cel rău.

Zi de zi-s tot mai aproape
De acei ce te slujesc
M-ataşez cu drag de sfinţii
Care-n cor te preamăresc.

Ceas de ceas, clipă de clipă
Fermecat sunt de-al Tău Har
Harul Tău e o comoară
Mă-ntăreşte-n greu calvar.

Tot mai dragă mi-e viaţa
Când păşesc pe calea Ta
Ea mă duce-n nemurire
Când în faţa Ta voi sta.

Tot mai mult doresc să cresc
O, Stăpâne, în iubire
Ea-i aromă şi dulceaţă
Şi m-apropie de Mire.

Tot mai des îmi fuge gândul
La splendorile de-Acasă
Când în dulce părtăşie
Sta-voi cu ISUS la masă.

gc/Feb.2006