Cu toţi în rugi pe Domnul implorăm
Iar deseori ne contopim în cînt,
Dorinţa unanimă cred că este
Ca toţi să fim o inimă şi-un gînd.
Ne adunăm mereu aici, ne bucurăm
Şi cred că toţi avem acelaşi ţel,
Se pune însă întrebarea,
Ne vom vedea oare cu toţii-n cer?
Toţi dorim a vedea slava
De-aceeaşi dragoste am fost străpunşi,
Toţi am fost chemaţi de Domnul,
Dar oare toţi vom fi aleşi?
Ruga, cîntul, talentul nostru, afirmat
În veşnicii de Domnul e apreciat
Că sîntem scrişi pe vr-un registru
Ori ne intitulăm creştini,
Ne dă drept la pomul vieţii,
Oare nu ne amăgim?
Oare va îngădui dreptatea ca omul efemer
Ce-a nesocotit Cuvîntul, să ajungă sus în cer?
Credinţa ce-o păstrăm în suflet,
Ne-am întrebat vreodată ce-i?
Nu cumva la mulţi de-aicea
A devenit un obicei?
A crede numai că există,
Aduce oare vre-un favor?
Nu scrie oare în Scriptură:
"Şi dracii cred şi se-nfior?"
Cît stăm aicea, viaţa sfîntă,
Pe chipuri măşti de credincioşi
În rest, tovarăşi cu păcatul
Aduce oare vr-un folos?
Aşa creştini primi-va cerul?
Putea-vor sta cu sfinţii sus
Oare împotriva lor martirii
Nu vor avea nimic de spus?
În zadar Scriptura scrie
Sau încă nu am aflat
Că în Ierusalimul cel nou,
Nu va intra om întinat?
Întrebări mi-am pus şi mie
Şi tuturor ce ascultăm,
Fraţilor, avem prilejul
Acum ca să ne cercetăm.
Încă mai avem prilejul
Ce e rău să risipim,
Acum cît ne îngăduie timpul
Căci mîine va fi prea tîrziu.
Să ne croim deci viaţa sfîntă
În purtare şi-n priviri,
Că noi nu luminăm Roma
Cu şiraguri de martiri.
Astăzi nu mai sînt arene
Pradă leilor să fim,
Nu ne cere nimeni capul
Domnul vrea sinceri să fim.
Căci daca n-om trăi ca sfinţii
Cuvîntul Sfînt n-om asculta
În cerul sus nu vom ajunge,
Căci sîngele martirilor ne-o acuza.