Odiseea Mesianică
Evocare Biblică, în şapte episoade
Episodul 1
Vestea Bună
,,Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie,
între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi
va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul”.
Genesa 3, 15.
Şi-a fost odată, de demult,
Trecut-au două mii de ani,
Un mare freamăt şi tumult
În tot imperiul, la Romani.
Şi-a fost un mare Împărat,
Şi-n vremea aceea arătată,
Poruncă el prin lege-a dat
Să se înscrie, lumea toată.
Dela copil, cel nou născut,
Şi pân-la omul cel bătrân,
În spiţa de neam, el trecut
Şi-nscris în liste, ce rămân.
Să îşi indice a lui origine,
Să-şi caute-a sa seminţie,
De unde neamul îi revine,
Acolo omul să se înscrie!
Căci Împăratu-acela mare
August, Cezarul cel vestit,
Prin lege a vrut numărare
’N-al său Imperiu stăpânit.
Ce oameni are-n cârmuire
A vrut să afle clar, să ştie,
Căci pacea în a sa gândire
În tot Imperiul, vrea să fie.
Şi-astfel, poruncă a ieşit
De la acest mare Împărat,
Şi peste tot s-a răspândit
Întocmai cum a cuvântat.
Ca-n toată a sa împărăţie
Număratoarea să se facă,
Şi orice om să se înscrie
În ginta lui el să se treacă.
Astfel, a trebuit ca fiecare
Să meargă... în cetatea lui;
Şi a pornit, mulţime mare
Împlinind, voia Cezarului.
Şi peste tot în lung şi-n lat
Îşi căutau ginta şi neamul,
Cum ordin clar fusese dat
Şi hotărât, era programul.
Aşa porni cam de departe,
Din Nazaret, din Galileea,
Şi Iosif, cum scrie-n carte
Spre Betleemul din Iudeea.
Şi calea lungă-i era-nceată
Cu-a lui logodnică, Maria,
Ce tocmai era însărcinată
Având să nască pe Mesia.
Căci, înainte de căsătorie
Un înger, noaptea prin vis,
Lui Iosif i-a vorbit, să ştie,
Să n-aibă îndoială, i-a zis:
,, N-ai teamă de-a ta Marie,
Căci ea, ceeace-a zămislit,
Prin Duhul Sfant şi în tărie,
Cuvântul vieţii, a adeverit.’’
,, Şi iată că va naşte-un Fiu,
Şi numele-I, vei pune Isus,
Va fi în veci de veci Cel viu
La Tronul preasfânt de sus!”
Acestea toate s-a-ntâmplat
Pentru-mplinirea ce vestise,
Din timpul foarte îndepărtat
Exact, cum proorocul zise:
,, Fecioara, va fi-nsărcinată,
Semnul că un Fiu va naşte!”
Şi iată, Iosif a înţeles îndată
Minunea, fără-a o cunoaşte.
Când el din somn s-a trezit,
Făcut-a aşa cum poruncise
Îngerul, care-n vis i-a vorbit
Şi-n mintea lui, se lămurise.
După vedenie, el s-a temut
S-o lase-n ascuns pe Maria,
Cuvântul cel sfânt l-a crezut
Şi-astfel, a onorat căsătoria.
Acum mergeau la înscriere;
Ca şi-o familie, ei fiind uniţi
Se străduiau, cu precădere
De-a fi astfel, nedespărţiţi.
Mergeau cu inima deschisă
Şi lăudau pe Cel Prea Sfânt,
Căci voia Lui, le e prescrisă
Prin minunatul Său Cuvânt.
Tăcea Maria, când mergea
Dar gândurile-i se deschid,
La spiţa orginei, ce curgea
Din neamul Regelui David.
În drumul lung, şi-obositor
În grija lor de-a se înscrie,
Avea un semn prevestitor,
Semn de dureri şi bucurie.
Şi după cum îngerul Gavril
La vizitare, atunci i-a spus,
Că-avea să nască un copil
Cu numele cel sfânt, Isus...
Speranţa de-a se înfăptui
În mintea ei mereu socoate:
,, Pentru că El, va mântui
Poporul, de-ale lui păcate.”
,, Şi-aşa cum zice în Isaia
Chiar numele-I Emanuel,
Ce-L descrisese profeţia
E-o referire, clară la El.”
,,{ Dumnezeu este cu noi }
Dupa cum zice tălmăcirea,
Înseamnă că nu dă-napoi
Să înfăptuiască izbăvirea.”
Vedea că timpul împlineşte
Acel cuvânt ce-a fost rostit,
Ca s-o-ntărească sufleteşte
Să n-aibă teamă de sfârşit.
Şi cugeta cum,,Plecăciune!”
,, Căci mare har ţi s-a făcut,”
Erau vorbele, acelea bune,
Prin înger spuse la început.
Apoi prea înalta asigurare:
,, Dumnezeu este cu tine!”
A fost o sfântă înviorare,
I-au potolit orice suspine.
,, Căci binecuvantată eşti,
De-acuma tu între femei,”
Erau rostirile, cele cereşti
Cuvinte dragi, ‘n-auzul ei.
Ce mult atunci s-a tulburat
De prea frumoasele cuvinte,
Când îngerul i le-a adresat
S-o pregătească din-nainte!
Când a simţit, că-i o urare
În sinea ei, mult se-ntreba,
,, Cum, se vor împlini oare?”
Şi-n gândul ei se frământa.
,, Să nu te temi acum Marie!
Căci tu ai o nădejde mare;
La Dumnezeu ce toate ştie
Ai căpătat har şi îndurare!”
,, Şi iată, vei fi însărcinată
Şi vei năştea unicul tău Fiu,
Căci fecioria-ţi prea curată
A fost aleasă, precum ştiu!”
,, Cum aceasta se va face
Căci eu nu ştiu de bărbat?”
Îngerul i-a spus că-n pace
Se va împlini ce-a anunţat.
,, Acum Fiul ce-L vei naşte
E un dar sfânt venit de sus,
Îl vei numi şi-L vei cunoaşte
Cu numele-I cel sfânt, Isus!”
,, Căci asupra-ţi Duhul Sfânt
S-a pogorât şi S-a întrupat;
Spre a împlini acest cuvânt
Eu lângă tine-acum am stat!”
,, Puterea Lui te va umbri -
A Celui Sfânt şi Prea Înalt,
Şi fiinţa ta, de-acum va fi
O piatră scumpă de bazalt.”
,, Pruncul, care se va naşte
Chemat este spre a fi Sfânt,
Şi Dumnezeu Îl recunoaşte
Ca Fiul Său, de pe pământ.”
,, În veci de veci va-mpărăţi
Peste-a lui Iacov casă toată,
Cu nimenea, nu va împărţi
Domnia, ce-i va fi predată.”
,, Scaunul Său de domnie
De Dumnezeu va fi întărit,
Şi-aceasta Nouă Împărăţie
În veci va sta, fără sfârşit.”
,, Căci orişice cuvânt rostit
Venit ca sfântă mângâiere,
La Cel Preasfânt nu e lipsit
De-a Sa-mplinire şi putere!”
,, Iat-acum, ca şi Elisabet,
Care ţi-e rudă, a zămislit
Un fiu care va fi-un profet,
Şi-o drege drumul părăsit.”
,, Ajunsă în ani de bătrâneţe
Când a aflat de vestea bună,
Se simte-acum ca-n tinereţe
Şi ea este-n... a şasea lună!”
Astfel, îi revenea în amintire
Ce a răspuns la glasul sfânt:
,, Să mi se facă” -în smerire-
,, După al Domnului Cuvânt!”
Flavius Laurian Duverna
Va urma,