Odiseea Mesianică 6

Odiseea Mesianică

Evocare Biblică, în şapte episoade

         Episodul 6
         
Magii
                 
,, Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu
de aproape. O stea răsare din Iacov, Un
toiag de cârmuire se ridică din Israel. El
străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte
pe toţi copiii lui Set.” Num. 24, 17. 

Era atunci, în vremea aceea,     
Ce S-a născut Pruncul Isus,
Ca să domnească în Iudeea     
Un Împărat rău, pe rele pus. 

Era Irod! Şi el nu cunoştea,     
Nimic din ce s-a întâmplat,
Căci viaţa sa şi-o petrecea     
’N-orgii deşarte, şi-n păcat. 

El, dela Magi, care-au venit,     
Din-acel Răsărit îndepărtat,
Când ei la curte-au poposit     
Despre copil, îngrozit a aflat. 

Când au ajuns, au întrebat,     
Să-L găsească mai curând:
,, Unde e Pruncul, Împărat?     
La El vrem, în primul rând!” 

,, Fiindcă-am văzut în Răsărit      
O altă stea, pe bolta cerului,
Şi-acuma noi, deci am sosit     
Pregătiţi, să ne-nchinăm Lui!” 

,, El, este Împăratul cel vestit     
Din vremuri vechi îndepărtate;
Acum când steaua, a răsărit,     
Ea ne confirmă acestea toate.” 

,, Căci un toiag de cârmuire     
Ne-anunţă acea stea arătată;
Şi-n Israel, va fi multă mărire,     
Din ziua aceasta, însemnată.” 

,, El va domni prin fapte mari     
Ca fiind Suprem Judecător, 
Spre-a birui, pe cei mai tari,     
Şi eliberând, pe prinşii lor.” 

,, De El vor asculta popoare,     
Iar neamurile, vor fi luminate!
Sub marea-I binecuvântare     
Vor fi atrase, spre El toate.” 

Când toate acestea, a auzit,     
Că s-a născut... alt Împărat,
Irod, s-a spăimântat şi uluit     
Şi în cetate, zvon s-a lansat.
 
Ierusalimul... a fost tulburat     
Fiind cuprins de mare teamă,
Căci Împaratul, a convocat     
Pe preoţii cei mai de seamă. 

Şi chiar pe-nvăţaţii cei mari     
Să afle, repede de va putea,
Dela aceşti vestiţi cărturari,     
,, Hristos, unde s-ar năştea? 

,, În Betleemul, din Iudeea!”     
Ei au răspuns toţi într-un glas,
,, Căci în proorocia lui Miheia     
Iată, aşa s-a scris şi a rămas!” 

,, Tu, Betlteeme, ţara lui Iuda,     
Nu eşti cea mai neînsemnată,
Căci dintre toate, tu eşti ruda     
Din seminţii ce-ai fost arătată.” 

,, Din tine, va ieşi Căpetenia,     
Pentru poporul meu, Israel;
Tu-ai fost aleasă, seminţia,     
Din care-astfel, s-o naşte El!” 

Atunci îndată, Irod a chemat     
Pe Magi la el să îi descoase,
Şi dela dânşii spus, el a aflat     
Când Steaua sus se arătase. 

Şi-apoi, i-a trimis la Betleem,     
Zicându-le: - ,, Să cercetaţi,
Cu de-amăruntul, să vedem,     
Minunea aceasta s-o aflaţi!” 

,, Când Pruncul, Îl veţi găsi     
Să-mi trimeteţi repede ştire,
De grab să vin, - n-oi zăbovi-     
Să mă-nchin, pentru cinstire.” 

După ce Magii, au ascultat     
Pe-acest Împărat prefăcut,
S-au ridicat toţi şi-au plecat     
Spre Betleemul necunoscut. 

Din nou, sus steaua s-a ivit     
Pe cer mergând-naintea lor,
Cum i-a condus din Răsărit,     
Tot ea le-a fost îndrumător. 

Au mers aşa, până-au găsit     
Unde se-afla-acel Prunc Isus,
De-asupra locului deja numit     
Steaua se-oprise pe cer sus. 

Nu mai mergea, ci sta pe loc     
Şi-acum era mai luminoasă,
Şi raze sfinte, în dâri de foc,     
Marcau calea până la casă. 

Toţi s-au umplut de bucurie  
Cum Domnul aşa i-a condus,
În cea mai lungă... călătorie,     
Prin steaua luminând de sus. 

Intrând în casă, ce-au văzut?     
Un Prunc ce sta cu mama lui,
S-au minunat, dar au crezut     
Vestirea sfântă, a Domnului. 

S-au aruncat pân-la pământ,     
Smeriţi şi-umili s-au închinat,
În faţa Pruncului Prea Sfânt     
Ştiinţa lor... toţi şi-au plecat. 

Şi-apoi, visteriile-au deschis     
Şi-au adus daruri însemnate,
Întocmai, cum se află scris     
În prea vestitul sul de carte. 

Aur lucind, a fost întâiul dar     
Ce ei Pruncului, I-au oferit,
În dulci sclipiri de chilimbar     
Ei, toţi bucuroşi, I-au dăruit. 

Şi tămâia, mult mirositoare,     
Şi smirna cea de-mbălsamat,
Ele a-ntregit, în completare     
Darurile ce Magii-au purtat. 

În urmă, ei au fost înştiinţaţi     
De Dumnezeu noaptea în vis:
,, Pe la Irod, să nu mai daţi,     
Nimic voi lui, n-aveţi de zis!” 

Şi ei, întorsu-s-au în ţara lor     
În voia cea bună a ascultării,
Pe un alt drum, mai ocolitor,     
Spre-a împlini planul salvării. 
  
Flavius Laurian Duverna

Va urma,