VREMEA  CERCETĂRII
(De  Florii)
Sosit-a ziua  hărăzită
pentru Isus – cerescul Fiu
Să  se îndrepte spre cetate
să-L vadă toţi; să-L vadă  viu
Să-I vadă  faţa  luminată
de un surâs blajin, uşor
E poate ultima  lor şansă
să îl accepte ca Păstor.
Mulţimea adunată-n stradă
cununi de flori a aşternut
Ierusalimul fremăta
la vestea că un cunoscut
Acel ce Isus se numea
Profet şi Fiu  şi Impărat
Doreşte  să îi viziteze
să le vorbească răspicat.
Iar  cântece  de  osanale
se auzeau din depărtare
Credeau că vine să-i salveze
de crunta stare-nrobitoare
Să  rupă  jugul lui Pilat
ce-i apăsa şi-i chinuia
S-alunge oştile  romane
experte în a despuia...
S-aducă pacea  mult râvnită
de orice  suflet  de  evreu
Să  ştie, să cunoască lumea
că-n Cosmos e un  Dumnezeu
Care-a-ntocmit tot ce se vede
şi l-a creat pe om din lut
Aşa cum  Moise le spusese
în Facerea, la început.
Aşa gândea mulţimea  strânsă
pe  străzile    împodobite
Aşa se  amăgea  poporul
cu năzuinţele   trudite
Dar El, Isus, citea în inimi
citea în  gândurile  lor
Că  nu voiau să schimbe datini
că  nu voiau  Mântuitor.
Erau  legaţi  de legi străbune
erau legaţi  de  ritual
Aveau  religie  de slovă
fără   divinul  ideal
Şi se făleau în văzul lumii
că  dau  la oropsiţi  un ban
Dar ce lipsea din viaţa lor
era un duh de  sfânt elan.
Lipsea din viaţa  lor  Lumina
comuniunea cu  Cel  sfânt
Şi Tatăl L-a trimis pe  Fiul
din Cer  cu  noul  legământ
S-aducă  pacea sufletescă
ce lumea  nu o poate da
Să aibă suflete-mpăcate
când înaintea Lui  vor sta.
Dar nu İ-au înţeles  chemarea
şi nici n-au vrut  s-o înţeleagă
Că El veni să  izbăvească
din ignoranţă-o ţară-ntreagă
Şi timpul   drag  al cercetării
l-au  neglijat...sau l-au  respins
İ-au  dat dispreţ –şi Isus plânge
c-a Lui mesaj nu i-a atins.
Şi  plânge  Isus  că  cetatea 
e  plină de  nelegiuire
Că  nu au acceptat cadoul
şi-au aruncat a Lui  iubire
Trăi-vor oare  tot aşa
fără acea nădejde   vie
Prin care parte poţi avea
de veşnica  Împărăţie?
Trăi-vor  tot în nepăsare
fără  de  grijă   în Sion
Încorsetaţi în   obiceiuri
încorsetaţi în orice  zvon?
O, de ar cunoaşte  azi
ceasul scump  de cercetare
O clipă  n-ar mai zăbovi
ci i-ar   aduce  adorare.
	*****
Şi azi Hristos  ne  cercetează
prin Duhul Sfânt şi prin Cuvânt
El vrea să  fim numai ai Lui
cu  El să  mergem cu avânt
Să  nu-L lăsăm să plângă  iar
să-L însoţim  spre  veşnicie
Unde  ai lui fii  vor intra
într-o supremă   bucurie.
        
