Pe drumuri prafuite,catre cetati si sate
Pe jos, cu ucenicii,Isus trudit strabate.
Arsita-l chinuieste,foamea si setea-i grea,
De ce-o pribegi oare?Care-i solia Sa?
Si slava Lui din ceruri de ce-o fi parasit?
Pe-acest pamant de ura, oare de ce-a venit?
Poate ca vrea sa sada cu intelepti la sfat,
Sau vrea ca sa cunoasca vre-un mare imparat?
O,nu! Nu cauta mandria, nici slava celor mari
Saracii-i sunt prieteni,iar ucenici, pescari!
El inviaza mortii,,El vindeca bolnavi,
Mangaie pe cei singuri,e sprijin celor slabi.
Dar poate vrea marirea sa caute,puterea?
O, nu,El om al suferintei e, stie ce-i durerea
Si nici macar nu are un loc de adapost
Gradina Ghetsimani loc de ruga i-a fost.
El nu ridica glasul, in nimeni nu loveste
Doar vindeca si iarta si pe vrajmasi iubeste.
Atunci, care-i e scopul?De ce-a venit la noi?
Am inteles acuma, sa scoata din noroi,
Din ura, din durere,din negrele pacate
Pe mine si pe tine,pentru ca doar El poate!
De-aceea, impreuna,haide sa-i multumim
Si viata noastra-ntreaga deplin sa-i daruim
Amin
dec, 2007