Cand sunt zdrobita puternic pe ilau
Ma doare... pana in adanc de eu
As vrea sa zbor, sa ma ridic, sa plec
Dar totul... este rana, e inert
Cand o sa fie-n mine tot intreg?
De jos din colb eu nu mai pot sa plec
Ma ocolesc cu sila toti din jur
Si nici nu stiu ca am ajuns "pasur"
Stau si plang, neputincioasa zac
Iar lacrimile-n perle se prefac
Si strang comori acolo jos in colb
Cand toti ma ocolesc ca pe un ciob
Timpul trece peste mine-n graba
Lucrand acolo in adanc fara zabava
Iar "perlele" ce au cazut pe rani zorit...
Le-au vindecat, ba chiar m-au intarit!
Furtuna bate, bate neostoit mereu,
Astazi taria mea e numai Dumnezeu!
Acuma zbor, chiar aruncata ca un ciob...
Ma bucur si din dragoste sunt rob!
amin ianuarie 2010