De-atâtea ori
De-atâtea ori pe calea îngustă,
Te opresc dureri de fel şi fel.
Dar nu te pierde şi n-ai frică
Deasupra a toate – este El !
Când colţii fiara nemiloasă
Adânc în tine, i-a înfipt
Şi alte vezi că vin setoase,
Să nu te clatini nici un pic!
Isus îţi stă mereu la dreapta.
Să ştii El, nu te-a părăsit!
Dar te ridică înspre treapta
Omului desăvârşit.
Priveşte iarăşi, spre Golgota!
Oceanul nesecat de har.
Cum parcă ea, susţine bolta
Şi-al milei nesfârşit hotar.
Zăreşte, uite picătura
Din sângele divin ce-a curs
Şi îmbracă-te cu armătura
Luând cu asalt al vieţii curs.
Căci nu-i necontenit durere.
Sfârşi-va sigur, în curând !
Şi-n veşnicii de mângăiere
Tu, te vei bucura plângând !
Atunci, vedea-vei ce-au fost toate
Când nu va mai fi mărginit.
Sudoare, lupte cu îndârjite ape,
Da, ai să vezi că sunt nimic!
Pe lângă slava ce te-aşteaptă
Pe lângă tot ce-a pregătit
Slăvitul Tată, ca răsplată
A fiului ce L-a iubit.
A celui ce a vrut să calce
Pe urma Lui Isus, smerit,
Fiind oriunde şi în toate
La fel ca Cel ce S-a jertfit.
Lumină din Lumina Vie
Ca Domnul său Mântuitor
Te vei mira de ce-o să fie
În Ierusalimul nepieritor.